Copilarie si sfintenie

Am scris de multe ori: ”Vremea nostra e vremea tineretului”; si am spus, cu aceasta, prea putin. Noile conceptii politice intrupate in sisteme de organizare a statului merg mai adanc - pana la copil. El e piatra unghiulara in zidirea altei lumi pe ruinele celei vechi. Pentru spiritul revolutionar al timpului, batranii sunt socotiti anacronici: caramizi stirbite, din daramaturi, pe care arhitectura politica nu vrea sa le mai intrebuinteze. Batranul este deformat de ideologii si de sisteme cazute; pentru samanta revolutionara, copilul e ca brazda destelenita intiia oara. El a devenit problema de stat. Ca sa existe maine in cetateni, statul cauta sa se imprime azi in copii. In pasta lor moale apasa puternic pecetea vointei politice.

OPINIA CITITORILOR