ZEN - In arta de a trage cu arcul

ZEN - In arta de a trage cu arcul „Eugen Herrigel a fost unul dintre puţinii ne-japonezi care a pătruns esenţa filosofiei Zen.” Daisetz T. Suzuki În ce constă fascinaţia, rămasă aceeaşi de decenii, a experienţelor descrise aici, trăite pe „Calea Arcului” (în japoneză Kyudo)? Probabil în faptul că arta de a trage cu arcul este legată mai mult – şi în mai multe privinţe – de altceva decât de simpla încercare de a nimeri la ţintă. Atunci când, după ani îndelungaţi de eforturi pentru a atinge perfecţiunea, arcaşul dă în sfârşit uitării toate eforturile conştiente, astfel ca lovitura de săgeată, perfectă, să poată porni în mod spontan, „ca zăpada, care alunecă de pe o frunză de bambus” – atunci înseamnă că a ajuns să descopere secretul „artei fără artă” de a trage cu arcul, al gândirii Zen, ba chiar al vieţii însăşi. Ceea ce reuşeşte această carte – minunată în adevăratul sens al cuvântului – este să ne sensibilizeze pentru această artă şi să ne arate calea spre realizarea ei. Pentru nenumăraţi exploratori porniţi pe calea spirituală, lectura acestei cărţi a devenit o experienţă decisivă. Ceea ce autorul a învăţat de la maestrul său japonez şi ne transmite şi nouă aici nu se referă, în nici un caz, numai la tehnica mânuirii săgeţii şi a arcului. Este vorba, aici, despre esenţa oricărei stăpâniri, cu măiestrie, a unei tehnici – esenţa oricărei creaţii artistice, miezul oricărei practici de viaţă, susţinute de adevărata spiritualitate. Asta, deoarece acela care stăpâneşte secretul „artei fără artă” a trasului cu arcul, descoperă şi taina artei de a trăi.