Visătorii

«Erau amândoi virgini, Isabelle pentru că nu mai făcuse niciodată dragoste decât cu fratele ei, iar Matthew pentru că nu mai făcuse dragoste cu nimeni, în afara propriei persoane».
Gilbert Adair

«Totul începe într-o zi la Paris, când eroii noştri se întâlnesc. Părinţii celor doi francezi au plecat în vacanţă pentru o lună, aşa că puştii se închid în casă. Au o relaţie extrem de intensă, o adevărată iniţiere, chiar dacă durează doar câteva zile. Stau ascunşi în casă, iar când în cele din urmă ies, deja au crescut. Au devenit adulţi».
Bernardo Bertolucci

Îngeri sau demoni? O lecţie despre iubirea absolută, neîngrădită de prejudecăţi sau o poveste despre abisurile abjecte ale fiinţei? La limita dintre grotesc şi sublim, personajele lui Adair se prăbuşesc în Eden şi se înalţă în Iad, dând viaţă celor mai tainice gânduri şi dorinţe ale fiinţei.
Romanul Visătorii a fost ecranizat în 2004 de regizorul Bernardo Bertolucci, într-un film de mare succes.

«Nu văd unde este incestul... Cum s-ar putea vorbi despre incest între doi gemeni? Ei împart acelaşi uter vreme de nouă luni. Acesta este deja un incest.»
Bernardo Bertolucci

Este povestea unei iubiri pe de o parte incestuoase, între fraţii Isabelle şi Theo, pe de alta, homosexuale, dar şi fireşti, între studentul american la Paris, Matthew şi cei doi fraţi. Desfăşurate pe fundalul revoltei studenţeşti care a cuprins Parisul la începutul anilor 60, întâmplările surprind experienţele sexuale ale celor trei prieteni, la limita dintre abject şi sublim, dintre iubirea în forma sa pură, dezbrăcată de prejudecăţi şi umilinţa înrobitoare.

OPINIA CITITORILOR