Vis vertical

VIS VERTICAL

Doamne, cum este posibil?

Sa fiu, oare, fericit?

Ratacesc prin Cai Lactee

Dinspre zori spre asfi ntit!

Treaz ori de adorm, imi pare

Ca, mereu, e ’naltul vis

Care ma arunca, simplu,

Pe versanti din Paradis…

Simt ca toata omenirea,

De la Facere incoace,

E doar un decor prozaic,

Care face si desface,

Cand, pe scena mea interna,

Pasii ei rasuna plin,

Tot privind, fara oprire,

La siajul sau divin…

Toate stelele mi-asculta

Monologul despre dor,

Stranse-n abundenta noptii,

Mai ceva ca un sobor,

Sunetele se asaza,

Maculand un portativ,

Si-mi vorbesc despre articol

Doar in cazul genitiv.

Uvertura la concertul

Performat de heruvimi

Umple astazi Universul

Cu un vals in trei patrimi…

…………………………………….

Doamne, fa-ma sa fiu vesnic

Si acorda-mi harul viu,

Nu-mi ajunge infi nitul,

Despre ea, sa-ncerc sa scriu…

OPINIA CITITORILOR