Unde fugim de-acasa?

Unde fugim de acasa? este o carte care iti taie rasuflarea, atat de mult te uluieste cu jocurile de cuvinte din proza sa ritmata. „Aproape teatru, aproape poeme, aproape povesti“, cum anunta subtitlul, o carte pentru copii sau, spun criticii mai buni cunoscatori ai poeziei lui Marin Sorescu, despre copilaria posesoare de aventuri si forte imaginative, despre prima varsta a cunoasterii, cand lumea apare cum nu este si este cum nu pare. Poetul, care este un maestru al ironiei, al persiflarii, al intrebuintarii absurdului, face, de pilda, mici escapade in tara basmelor, unde unele povesti frumoase sunt spuse de-a-ndoaselea. Balaurul e prost si fricos, calul, rapciugos, iar zana zanelor nu e „cine stie ce pricopseala“ si nici nu mai trebuie salvata, fiindca oricum se va descurca si de una singura. De geniul parodic al lui Marin Sorescu nu scapa nici proverbele, nici zicalele, nici locurile comune. Totul e rastalmacit, parafrazat, deformat, cu inteligenta si cu umor, ca intr-un caleidoscop, dar rezultatul e atat de frumos, incat cartea, care a aparut in 1967, i-a incantat si pe regizorii de teatru, care au dramatizat acest superb volum si i-au adus pe copii si mai aproape de candoarea literaturii. „Chiar prin intrebarea ambigua din titlul cartii sale, Unde fugim de-acasa?, Marin Sorescu are grija sa puna la incercare perspicacitatea lectorilor. Este in intrebarea sa o provocare, o invitatie la explorare de noi spatii, un molipsitor dor de duca, dar poate fi si o indoiala, o prevenitoare sugestie asupra caracterului iluzoriu al evaziunii. Conducandu-si micii eroi pe drumurile fanteziei lor proprii, la circ sau pe tarmul marii, la piata ori pe Luna, pe pamant si sub pamant, in realitate si in poveste, Marin Sorescu urmareste a-i face sa se regaseasca mereu la ei acasa.“ Geo Serban, critic si istoric literar, eseist si editor roman Marin Sorescu (1936–1996), poet, dramaturg, eseist si prozator roman. Inainte de a face studii de filologie romana, a trecut prin scoala de ofiteri de la Sibiu si pe la sectia de slavistica a facultatii de filologie din Iasi. Redactor la Viata Studenteasca si la Luceafarul, apoi redactor-sef la studioul Animafilm. Intre 1978 si 1990, a fost redactorul- sef al revistei Ramuri de la Craiova. A debutat editorial cu volumul Singur printre poeti (1964). Intotdeauna bine primit de public si de critica, Marin Sorescu a scris zeci de volume de versuri, teatru, proza, eseistica si a tradus mari poeti ai lumii. La randul sau a fost tradus in franceza, engleza, germana, maghiara, sarba. Poezie: Tineretea lui Don Quijote (1968), Tusiti (1970), Apa vie, apa moarta (1987) etc. Teatru: Iesirea prin cer (Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Exista nervi, Raceala, A treia teapa; 1984), Varul Shakespeare si alte piese (Luptatorul pe doua fronturi, Casa evantai, Varul Shakespeare; 1992) etc. Romane: Trei dinti din fata (1978), Viziunea vizuinii (1982) etc.

OPINIA CITITORILOR