Un viitor care se potriveste trecutului

Mi-a placut mult “Un viitor care se potriveste trecutului”. Intre road-movie, satira upper class si Solaris, calitatea cinematografica a cadrelor din care erup poemele ample si „texturate” ale Ioanei Iuna ?erban e sustinuta de atentia rece la detalii fulgurante, in contextul unei infinite petreceri devenite, cand si cand, teatru de razboi, distopie dezabuzata sau, pur si simplu, inca o istorie de infrangere urbana.

Intalnim aici o poezie despre care se pot spune multe si in care multe se si spun. Structura baroca a versurilor e concurata de constanta unei voci credibile, care face slalom printre lucrurile pe care le vede, adevarurile fluctuante pe care le rosteste si un set de credinte stabile despre spaima, singuratate, mizele etice (si estetice) ale relatiilor defectuoase cu obiectele, cu trecutul si cu Celalalt (ca obiect de recuzita, oglinda, pretext). Olga Stefan