Sclipinusul

Asemanat cu Micul Print, cu povestirile lui Marguerite Yourcenar, Jean-Claude Carrière sau cu basmele din O mie si una de nopti, Sclipinusul e un roman clasic contemporan scris de Roberto Piumini, unul dintre cei mai indragiti autori italieni de carti pentru copii.

Povestea se petrece demult de tot, intr-o Turcie de basm, unde un baietel sufera de o boala stranie, incurabila. Boala il tine inchis intre zidurile palatului in care locuieste. Nu poate respira aerul curat de afara, nici simti caldura soarelui pe piele. Tatal sau este un om bogat si puternic, burbanul Ganuan.

Ingrijorat de starea baiatului, tatal il cheama la palat pe vestitul pictor Sakumat. N-ar vrea Sakumat sa-i impodobeasca peretii odaii cu desene si culori, pentru ca baiatul sa se bucure si el de splendoarea lumii? Sa vada campiile, muntii si marea, asa cum le-ar vedea daca ar putea iesi din palatul care ii este si spital, si temnita?

Pe masura ce timpul trece, pe pereti prinde contur o lume fabuloasa, cu pastori si indragostiti, armate si corabii de pirati. Peisajele sunt schimbatoare, asemenea unei lumi vii si adevarate. Pajistile infloresc si se usuca, pornesc si se incheie razboaie, iar orizontul lumii se schimba ca intr-o calatorie nesfarsita.

Va putea pictorul sa-i arate copilului bogatia si frumusetea vietii folosind doar vopsele si pensule?

Prietenia rara care ia nastere intre pictorul Sakumat si baiatul burbanului are puterea sa preschimbe in realitate cele mai indraznete plasmuiri. Si, intr-un fel, sa invinga moartea. Iar peste ei vegheaza, scanteind pe cerul noptii, sclipinusul.

– A crescut graul pe pajistea noastra? a intrebat surazand Sakumat, care se oprea uneori in spatele copilului, ca sa-i priveasca pictura. L-a adus vantul pana aici, din valea cea mare a Firatului?

– Nu e grau, astea nu sunt spice de grau, a raspuns Madurer foarte serios.

– Nu e grau? Dar arata ca graul: un grau subtirel…

– Da, arata ca graul. Dar sunt spice de sclipinus.

– Sclipinus? Iata o planta pe care nu o cunosc, a zis Sakumat, apropiindu-se curios de unul dintre spicele pictate, ca sa-l studieze mai bine.

– Nimeni n-o cunoaste, e un fel de planta luminoasa, a adaugat Madurer.

– Luminoasa?

– Da. Straluceste in noptile senine. E un soi de planta-licurici, pricepi? Noi acum n-o vedem stralucind, pentru ca e ziua. Dar noaptea sclipinusul lumineaza pajistea.

Recomandari

„Nu cred ca am mai citit vreodata asa ceva: o poveste despre viata, moarte, dragoste si frumusete, care prin talentul povestitorului ni se arata drept adevarate, proaspete, esentiale.” Philip Pullman

„O poveste emotionanta, din alt timp si alta lume, despre prietenie, imaginatie si puterea artei.” The Times

OPINIA CITITORILOR