Rigor mortis

„Montajul alternativ al secventelor confera dinamica ritmului epic, combinand pasajele de actiune cu cele de observatie etica. Nu complexitatea situatiilor atrage, nici chiar profunzimea diagnosticelor politice (in sens larg), ci un fel de indarjire care razbate din text, o revolta mocnita si o lehamite fata de o realitate care pare incremenita intr-un rictus hidos. Fara menajamente, pare a fi premisa autorului, preocupat de fi raspicat si nu neaparat nuantat. Desenul in tuse groase este tocmai de aceea convingator. Timpul care lipseste din acest univers inchis este viitorul. Lumea aceasta pare a nu avea teluri, sperante, a se reproduce la nesfarsit pe sine insasi. De aceea este imposibil de decis intre Corbu, Maior si Procuror. Unde este binele? Nicaieri! O disperata nevoie de a-l gasi pare trama discreta a romanului acesta al tuturor deziluziilor. Suntem intr-o morga a civismului, in care autorul face disectia unei lumi defuncte, desi pare ca traieste. O lume intrata in rigor mortis.”

OPINIA CITITORILOR