Psihopedagogia supradotarii

Identificarea si educarea copiilor supradotati a fost in trecut si este in prezent o provocare pentru domeniul educatiei, atat la nivelul sistemelor educationale nationale, cat si la nivelul programelor educationale cotidiene. In timp, s-au acumulat date empirice diverse si complementare, pe baza carora s-au elaborat sinteze si generalizari asupra dimensiunilor supradotarii. Asa de exemplu, o focalizare constanta a cercetarii pedagogice a constituit-o caracteristicile persoanelor supradotate in raport cu individul modal, individul obisnuit, caracteristici menite sa asigure o identificare valida a supradotatilor.

Valoarea generala pe care o intruneste lucrarea Doamnei Gabriela Kelemen este ca aceasta depaseste experimental problematica deloc restransa a identificarii si propune solutii pertinente la proiecte educationale aplicabile in pregatirea copiilor supradotati. Lucrarea de fata este una cu note speciale datorita contextului tematic special, dar si datorita modului in care autoarea a reusit sa o valideze experimental si a structurat-o in final.

Ca structura, lucrarea Psihopedagogia supradotarii. Editia a II-a revizuita incorporeaza opt capitole plus trei sectiuni specifice: introducere, bibliografie si anexe. Introducerea este marcata de urmatorul paragraf: De ce suntem interesati de o pedagogie a supradotatilor ? Se constata in ultima perioada ca tot mai multi specialisti isi indreapta preocuparile spre problematica copiilor cu disponibilitati inalte, spre identificarea lor, spre gasirea celor mai adecvate metode de dezvoltare a potentialitatilor lor si de creare a unui camp legislativ in domeniu. Acest aspect este marcat de necesitatea recunoasterii diferentelor individuale si respectarea lor, pe baza drepturilor umane: copiii dotati au nevoie de ocazii educationale adecvate, pentru a-si dezvolta potentialul aptitudinal innascut.

Fundamentele psihopedagogice si sociologice sunt reprezentate de principalele teorii privind dezvoltarea ontogenetica a copilului: teoria structuralista asupra dezvoltarii copilului; teoria psihanalitica privind dezvoltarea copilului si teoria psihosociologica moderna asupra dezvoltarii cognitive a copilului. In raport cu teoriile prezentate, lucrarea descrie dimensiunile si conditiile de manifestare ale supradotarii, cu focalizare pe conditiile pedagogice. Acest prim capitol se incheie cu o analiza diacronica a fenomenului supradotarii in Romania. Este o prima incercare la noi de a produce o imagine articulata asupra evolutiei preocuparilor psihopedagogice in domeniul copiilor supradotati.

OPINIA CITITORILOR