Ontologia intruparii. Tripticul fiinta-esenta-fenomen

Lucrarea parintelui Nichifor Tanase tinde sa conjuge procesul cautarii preciziei terminologice cu afirmarea adevarului de credinta mijlocit conceptual. Intentia cautarii unitatii gandirii despre fiinta devine la autor, un substitut al unitatii, o aflare-pe-drum catre sine, un act neincheiat care ramane o deschidere. Pentru un teolog, cunoasterea depaseste stiinta abstracta si exprima o relatie existentiala (mai mult decat o simpla„simbioza intre Atena si Ierusalim” in opinia lui Festugière). Exista o distinctie intre gandire (dianoia– intelectul discursiv), rostire interioara, si ochiului mintii (nous– intelectul intuitiv). Rationarea este fata de intelectie ceea ce este miscarea fata de repaus sau dobandirea fata de posesie. Teologia va folosi, eventual, mai degraba simboluri si mai putin concepte. Ea va sta sub semnul unului mai mult decat sub semnul fiintei. Contemplatia ultima– theoria– Binelui este sfarsitul dialecticii. Odihna intalnirii determina o golire a mintii de toate ideile cunoscute.

OPINIA CITITORILOR