O partida de poker

Intre timp, Marta, avand in vedere ca Romania nu s-a decis inca, iar muscalii ne-au calcat hotarul chipurile ca prieteni, socoti ca nu e motiv de panica. Totusi, ca sa nu se descompleteze careul prin plecarea Nelei si a Silviei, marginii razboiul numai pe Rin.
— Asa ca, pana la noi mai va, decise madam Praz mereu cu ochii la cei trei popi din mana. Ce va speriati, soro? Cand cu razboiul cel mare – abia dupa doi ani de zile am intrat in foc...
— Cer patruzeci de lei, ridica Mira din umeri cu gandul la prapadul din fata liniei Maginot.
— Plus o suta douazeci, exagera Marta importanta celor trei valeti din mana.
— Nu dau, grai Nela pe buna dreptate.
— Si altceva ce ti-a mai spus? ispiti Smara pe Marta, ca sa mai castige vreme de chibzuire.
— Se crede ca o sa avem un Consiliu de Coroana...
— Nu v-am spus eu? se lauda batrana, spionand miscarile amfitrioanei. Intai Consiliu de Coroana apoi vine neutralitatea binevoitoare sau armata, urmeaza tratative intre diplomati. Se fac intarituri la hotare si tocmai dupa un an, doi, daca e nevoie, iscaleste decretul si se suna mobilizarea...