Noul Theotokarion - Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului (Nicodim Aghioritul)

Cuvant introductiv

Aceasta culegere a Sfantului Nicodim Aghioritul, alcatuita„cu multa truda si osteneala” in anul 1796, este socotita drept una dintre cele mai inalte doxologii care au fost inchinate vreodata Maicii Domnului, rod si sinteza a evlaviei Sfantului Munte de-a lungul mai multor veacuri de vietuire crestina.„Cartea celor 1000 de nume, sau cartea celor 1000 de laude ale Maicii Domnului”, cum este supranumita in Sfantul Munte, este pentru vietuitorii monahi care-i urmeaza randuiala mai mult decat o simpla carte de cult, care se inscrie in randuiala tipiconala, este o carte de suflet, reunind cele mai frumoase canoane ale Maicii Domnului, scrise de imnografi si retori bizantini, cu arta si cu traire duhovniceasca. Talentul de antologist si gustul artistic al Sfantului Nicodim Aghioritul, manifestat si cu prilejul altor antologii, Apanthisma, Culegerea de Cuvantari la Adormirea Maicii Domnului etc., pentru a nu mai aminti de Filocalia, au atins in Theotokarion covarsirea tuturor harurilor. Canoanele Maicii Domnului, Cununa Pururea Fecioarei sau Noul Theotokarion, reprezinta o carte de cult care se citeste la sfarsitul Pavecernitei Mici peste tot anul, structurata pe cele opt glasuri. In tara noastra circula astfel de canoane alcatuite insa de un alt mare imnograf ortodox, Sfantul Ioan Damaschinul. Acestea, fiind mai populare, au patruns in cult foarte de timpuriu, devenind canonice. Theotokarion-ul Sfantului Nicodim este insa altfel conceput, autorul adoptand o metoda antologica, ce compileaza cele mai frumoase canoane bizantine catre Maica Domnului, alcatuite de imnografi ai Sfantului Munte, si chiar anteriori consacrarii Sfantului Munte, cum ar fi: Sfantul Ioan Damaschinul, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Teodor Studitul, Iosif Imnograful, Patriarhul Fotie, monahia Tecla, Sfantul Ioan al Evhaitelor, Mitropolitul Mitrofan al Smirnei, Gheorghe al Nicomidiei, Patriarhul Atanasie, Arsenie Monahul, Teoctist Studitul, Teofan al Niceii Graptul, Ilie Criteanul Ecdicul, Patriarhul Ignatie, Marcu al Efesului (Evghenicul), Calinic al Heracleei, si altii, nume mai mult sau mai putin cunoscute, altele pe nedrept uitate, pe care Sfantul Nicodim le-a restituit, prin aceasta antologie pomenirii posteritatii. Cartea era destinata atat pravilei personale, de chilie, in conditiile semi-eremitice de la Sfantul Munte, cat si celei comune, in Biserica. Astfel, intelegem indemnul unui parinte duhovnic din Sfantul Munte catre ucenicii sai de a nu se lipsi la chilie de lectura Theotokarion-ului Sfantului Nicodim Aghioritul:„... Si sa introduci in fiecare zi Theotokarion-ul. Vei fi bineplacut atat Stapanei, cat si Sfantului Nicodim Aghioritul, care le-a adunat. Ia aminte la gandul acesta, care mi-a venit in timpul citirii Theotokarion-ului. De-ar trece cerul si pamantul, Acatistul si Theotokarion-ul sa nu fie lasate in nici o zi a anului. Dar cui se adreseaza aceste imne? Vistieriei tuturor darurilor lui Dumnezeu”. Fiecare cantare pentru randuiala unei seri a saptamanii este alcatuita potrivit unei structuri binecunoscute a unui Canon din noua cantari, dupa cantarea a 9-a urmand obisnuit, stihirile numite in greceste prosomia, pentru care nu am gasit un termen corespunzator in limba romana si prin urmare, am pastrat termenul ca atare din greceste. Structura lor condensata si mai ales extrema simplitate le-au asigurat notorietatea in Sfantul Munte, uneori lauda curgand, ca dintr-un izvor nesecat de evlavie, in simple enumerari ale celor mai importante atribute, numiri si metafore, chipuri veterotestamentare ale Maicii Domnului, dar care sunt atat de inalte, incat nu poti sa nu exclami alaturi de Sfantul Ioan Teologul„har peste har” si revarsare de har este pomenirea numelor Maicii Domnului cu care din veac a fost numita. Aceste numiri si metafore sunt o doxologie prin ele insele, si totodata o teologie si dogmatica mariala, incepand cu chipurile Maicii Domnului din Vechiul Testament si incheind cu plinirea fagaduintelor in Noul Testament.
Multe dintre aceste rugaciuni au circulat in Sfantul Munte si mai inainte de a fi fost antologate de Sfantul Nicodim Aghioritul. Fragmente din aceste rugaciuni am regasit in Omiliile inchinate Maicii Domnului ale Sfantului Grigorie Palama; astfel paragraful al 3-lea din Omilia la Nasterea Maicii Domnului este alcatuit in intregime sub inspiratia unei rugaciuni din ceea ce mai tarziu avea sa devina Theotokarion, unde fiecare numire a Maicii Domnului este talcuita si amplificata prin prisma teologiei palamite. Dar fundamentul intregii talcuiri o reprezinta aceste numiri– laude ale Maicii Domnului, subliniindu-se inca o data legatura dintre teologie, dogmatica si imnografie. Nu se poate intelege deplin evlavia Sfantului Munte fata de Maica Domnului decat citind aceasta minunata antologie aghiorita. Theotokarion-ul este masura celei mai adanci evlavii, prinosul cel mai sfant pe care Sfantul Munte l-a cules de-a lungul sutelor de ani de sluijire si inchinare catre cea plina de har, cartea cea insufletita, mladita lui Iesei, toiagul lui Aaron, roua de dimineata care straluceste ca mana, lana cea de Dumnezeu rourata. Theotokarion-ul reprezinta chintesenta rugaciunilor Sfantului Munte, Gradina Maicii lui Dumnezeu, cununa cea nevestejita a laudelor Imparatesei cerului si a pamantului. Teoclit Dionisiatul in cartea lui, Maica Domnului in imnografia ortodoxa, priveste Theotokarion-ul in contextul zilei de astazi, cand vede ca majoritatea blasfemiilor si a ereziilor o au drept tinta pe Maica Domnului. El vedea in Theotokarion raspunsul la toate aceste erezii. In traducerea acestui Theotokarion am folosit doua editii grecesti, una veche si alta moderna. Editia veche pe care am folosit-o este cea din anul 1849, purtand titlul Cununa Pururea Fecioarei, adica Theotokarion-ul cel nou, felurit si preafrumos, octoih, cuprinzand 62 de canoane catre Nascatoarea de Dumnezeu, alcatuite de 22 de sfinti si de Dumnezeu insuflati melozi, adunate cu multa truda si osteneala din cartile manuscrise ale Sfantului Munte si cu ingrijire indreptate, a fost editat de Nicodim Monahul din Naxios, tiparit in Constantinopol la tipografia Patriarhiei in anul 1849. Editia moderna a Theotokarion-ului prezinta mai putina acuratete decat cea din 1849, avand multe greseli si din acest motiv am folosit mai mult textul editiei din 1849.

Laura Enache

Nr. de pagini: 436
Anul aparitiei: 2012