MESERIA DE A TRAI. JURNAL 1935-1950

Cu Meseria de a trai, Pavese a fost, poate, ultimul artist-maestru din istoria noastra. Numai daca vom incerca sa-i comparam figura, mai bine zis, mitul, cu cel al lui Pasolini, diferenta ne va parea abisala, si cu atat mai profund marcata si vizibila, cu cat nenumarate sunt analogiile, dintre care am alege una: la fel ca Pasolini, Pavese ne-a obisnuit cu o literatura care se naste dintr-o stransa conexiune cu biografia, cu meditatia asupra propriei anormalitati si, in general, ca rezultat obiectivat al unei intense experiente interioare. (pasaj din articolul lui Gianni Vattimo Iar eu, in schimb, afirm: Recititi acest Jurnal, publicat in revista "Espresso" din 22 iulie 1990) Nascut la San Stefano Belbo, scriitorul italian Cesare Pavese isi deschide cariera literara cu o teza de doctorat despre poezia lui Walt Withman. Anul 1933 il gaseste la Editura Einaudi, impreuna cu Carlo Levi, Massimo Mila si altii, pentru ca, in 1935 sa fie arestat din cauza convingerilor sale antifasciste. Va sta la inchisoarea din Brancaleone din Calabria, pana in martie 1936. Primele ganduri de sinucidere: eliberat din inchisoare, isi gaseste iubita maritata. Inevitabilul se petrece in 1950 intr-o camera de hotel. Poet, prozator, esist, Pavese lasa in urma o viata scrisa cu tristete si o meserie noua: Meseria de a trai. Jurnalul lui Cesare Pavese, carte de o frumusete ucigatoare, acum la a treia editie, a primit premiul pentru traducere, decernat de Ministerul de Externe italian, Editurii Allfa, in anul 2000.

Nr. de pagini: 560

Anul aparitiei: 2006