Maresalul Malinovski. Ostasul patriei

„Era in vara anului 1961 sau 1962... Nu eram decat o fetiscana de 15-16 ani. Pe atunci tatal meu, impreuna cu mama, Raisa Iacovlevna, isi petreceau concediul de o luna (nici nu stiu daca poate fi numit„concediu” acel rastimp, caci, cu adevarat, Ministrul Apararii al U. R. S. S. pe parcursul a 10 ani nu s-a bucurat niciodata macar de cateva zile la rand de odihna...)– in Romania, la invitatia domnului Selegean, ministrul roman al apararii... Mai intai am vizitat muntii (cred ca era vorba de Muntii Bucegi, minunati, dar de nepatruns...). Apoi, ne-am odihnit la Marea Neagra, la Mamaia. Spre nedumerirea noastra, apa s-a dovedit a fi foarte rece. Noi, copiii, ne plimbam in deplina libertate pe litoralul romanesc: eu chiar m-am imprietenit cu fiica si fiul ministrului roman, cam de aceeasi varsta cu mine, iar taticul se intretinea mai mult cu omologul sau roman... Din prima seara, tata, care avea un talent innascut la insusirea limbilor straine (vorbea liber franceza si spaniola), a cerut sa i se aduca un manual de limba romana, ca peste doar doua saptamani sa-i socheze pe toti cu o rostire impecabila a multor fraze in limba romana... Iar mama, ucraineanca si ea de origine, se intelegea de minune cu femeile simple, cu romancele, pe care ea singura le descoperea peste tot– se pricepea de minune la contactul nemijlocit cu oamenii simpli... Asa am„cucerit” si noi Romania. Iar in anul urmator familia ministrului roman a fost invitata la odihna in Gurzuf, ne-a vizitat si acasa, la Moscova...”

Din dialogul cu Natalia Malinovski,

realizat de scriitorul Mihai Prepelita,

regiunea Moscova, septembrie 2007



Pagini: 515
Anul aparitiei: 2009

OPINIA CITITORILOR