Locul calatorului. Simbolica spatiului in Rasaritul crestin

Lucrarea de fata e rezultatul unei teze de doctorat si s-a nascut din admiratie: admiratie fata de strategia de studiu pe care Andrei Plesu o aplica faptelor spirituale, depistind acele centre de sens, delicate si hotaritoare, care transforma o problematica intr-un organism. E o strategie care izbuteste sa surprinda, fara a stinjeni, circulatia sensului intre temele cele mai concrete si cele mai inefabile, care deschide intelegerea catre savoarea unitatii, catre prezenta incontestabila a lui Unu in toate fragmentele acestei lumi. A urma, a incerca pe cont propriu o asemenea metoda: iata ambitia (vanitoasa) a lucrarii mele. Iar ceea ce in ea e, poate, cit de cit izbutit se datoreaza libertatii cu care metoda lui e asociata: libertatea, respectata, a obiectului de studiu; libertatea in care il invata sa se aseze pe cercetator.

Locul sau geografia simbolica ofera o harta de repere, de urme, de proiectii sensibile ale unor spatii ce se dezvolta dupa logica inevidenta, dar riguroasa a experientei interioare. Acest „spatiu” plin de inalte semnificatii e un centru de vibratie intre doua lumi extrem diferite; iar, daca vibratia e actualizata interior, el devine un punct al comunicatiei lor.

Cum apare, cum se „naste“ un asemenea loc distribuit vertical pe trei niveluri (loc vizionar, loc simbolic, loc sacru), si in ce consta comunicarea intre aceste niveluri pe care el o poate oferi? Tine ea doar de metafora sau, dimpotriva, participa din plin la metabolismul cautarii si intilnirii Celui dorit?

OPINIA CITITORILOR