Jurnal de bancher pe drumuri

La varsta a doua, barbatii fac o gramada de lucruri traznite.

Eu am ales sa scriu o carte

Nu e nimic esential, dar e ceva facut cu bucuria faptului ca cei care au citit, pe masura ce cartea a prins radacini, au spus ca e material de calitate.

Daca vrei sa vezi ce cred despre carte Oana Pellea, Chris Simion si altii, te rog intra aici.

Daca vrei sa judeci singur daca iti place sau nu, gasesti cartea in librarii sau pe principalele siteuri de carte din Romania si din strainatate.

Pentru ca intreaga istorie nu-si propune sa aduca vreun castig, toate drepturile de autor sunt donate in scopuri caritabile catre HOSPICE Casa Sperantei.

Lectura placuta

Codrut


Daca reporterul Aristide Buhoiu avea succes pe vremuri cu emisiunea Drumuri prin memorie, bancherul nostru ar trebui sa fie citit de toti cei care n-au mai apucat-o. Care-i faza cu bancherul? Nu va ginditi la cine stie ce incostumat la paispe ace care se da destept scriind despre intilniri cu celebritati ale bancnotei verzi si ale neoliberalismului anything goes. Omul e familist, e la locul lui, excursiile pe care le povesteste nu-s nici tripuri gen alba-ca-zapada-in-nari, nici plimbari prin paduri narative care fac parada de constiinta auctoriala:„fara sex, dar si fara cearta”. Sigur, nu-i poti cere bancherului sa fie altermondialist cu totul, sa nu se duca la ski in Austria sau sa fuga de Monte Carlo. Dar skiul austriac e doar o intilnire frugala cu o stare de agregare metafizica a naturii, iar stincile monegasce sunt parcurse cu autobuzul de la Nisa, pentru care biletul e 1 euro (atentie, de anul asta, e 1,50!– am fost si eu).

De departe, insa, cea mai interesanta parte a cartii este cea dedicata saptaminii petrecute profesional la Universitatea Berkeley, California, unde omul face un curs de, sa-i zicem, fiziognomonie (mai precis: cum sa interpretezi chipurile, cu mimica, expresivitatea lor). N-o sa fiu spoiler, n-o s-o dau in git pe americanca purista care paraseste grupul in care naratorul isi aprinde nevinovat o tigara, n-o sa va spun cum e cu botoxul care ne dezumanizeaza si ne intinereste totodata. Jurnalul de California trebuie citit de oricine vrea sa stie din America mai mult decit a aflat din ultimul blockbuster.

Totusi, bancherul nostru, aflat prima oara in calitate de autor, ar trebui sa-si scoata un pic mai mult camasa din pantaloni daca vrea sa comita chiar literatura. Cititorul e destept, si atunci cind faci, ca bancher, elogiul bicicletei cu care-i mai nimerit sa descoperi un oras necunoscut decit per pedes sau cu masina , e bine sa fii atent sa nu pici in capcana ideologiei burghezo-eco. Pentru ca, zic eu, fie iti iei picioarele la spinare si casti gura la fiecare centimetru patrat de piatra noua, fie iei nene avionul, il pornesti la poarta orasului si-l culci pe pista unui aeroport ad-hoc, dupa care decolezi ca sa ai o perspectiva de ansamblu asupra ce tocmai ai pus la pamint. Scriitorul nu glumeste, sa stiti, cind se da nebun.


Alexandru Matei - Critic literar


Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 126 Pentru a vedea fragmente din carte dati click pe imaginea de mai jos:

OPINIA CITITORILOR