Industriile educatiei si noile media

Cuprins: Realitatea industriala sub semnul intrebarii - Industrializarea si particularitatile procesului de invatare - Industrii culturale si servicii educative - Ispita autodidactica in educatie - Statutul profesorului formator-mediator/ elevului-utilizator - Produse-servicii educative in afara scolii - Locurile de formare - Mizele socioeconomice ale crizei scolii Descriere: Traducere de Adrian Staii. Multimedia, Internet, invatamint personalizat, invatamint la distanta, control al calitatii, performanta si eficacitate, autoserviciu ; iata citeva tendinte educative ce ridica astazi o intrebare esentiala: este oare educatia pe cale de a deveni o activitate industriala ca oricare alta? Voci dintre cele mai diverse sustin ca industrializarea ar putea fi o solutie de iesire din impas: o solutie industriala la o criza industriala. Dar industrializare a ce si dupa ce model? Ce produce educatia, cum, cu ce mijloace, cine beneficiaza si cine plateste? Daca se poate vorbi de industrializare, dupa ce model se realizeaza ea? Dupa cel al industriei clasice, dupa cel al serviciilor, dupa cele ale industriilor culturii si comunicarii, sau dupa un model specific, inca necunoscut pentru ca ar fi intru totul inedit? Iata citeva din problemele pe care si le pun autorii acestei carti (pentru ca, intr-adevar, este vorba mai degraba despre probleme decit despre raspunsuri definitive). Fara a fi intotdeauna de acord, ei se apleaca asupra aceleiasi realitati (sistemul de educatie si de formare din tarile dezvoltate, mai ales din Franta si Canada) si incearca sa o inteleaga supunind-o unor analize critice incrucisate.