Fragmentarium: Cum tace un peste. Proza scurta.

Continuand „fragmentarismul” din vol. Fragmentarium: fictionale, Gorun Manolescu, prezinta – in aceasta lucrare, un sens al intregului, mizand, in primul rand, pe o metafora la nivelul acestui „intreg” („Metafora vie” – Ricoeur; „Metafora revelatoare” – Blaga).  Autorul nu neglijeaza, acolo unde este cazul, metafora la nivel de cuvant, propozitie, fraza, paragraf, capitol.

Volumul este structurat in trei parti. Prima partea cuprinde proze scurte precum: Crevasa, platoul de filmare si luna plina, Povestire romantioasa sau Avatar. In cea de-a doua parte regasim o piesta de teatru intr-un act si evocari ale autorului. Mentionam faptul ca piesa – Evadarea nereusita –a intrata in repetitie la teatrul Nottara din Bucuresti, in 1969, cu Stefan Iordache in rolul principal; Stefan Iordache care era atunci la inceputul carierii si jucase „Viziuni flamande” dupa Ghelderode; fost scoasa de pe afis, tot in 1969, de cenzura din acele timpuri. Ultima parte a lucrarii, intitulata sugestiv The end, cuprinde fragmente de roman.

Specificul scriiturii lui Gorun Manolescu a fost intotdeauna eruditia dublata de un carnavalesc bine temperat. Pe urmele lui Tutea – dar mult mai putin incalcit si mai precis in delegarea cuvintelor, teoreticianul isi distribuie ideile si conceptele in proze scurte si scenete. Nemaipomenita vitalitate a scriiturii face posibil un spectacol livresc cu actori ca Borges, Baudrillard sau Kafka. Limbajul este zvelt, deloc fanariot. Inteligenta se revarsa mereu in ironii, dar si efectele stilistice sunt sanatoase si plastice, nu doar zorzoane. Pentru initiatii in cultura, spectacolul e un adevarat deliciu si o enciclopedie condensata. Pentru amatorii inteligenti, o hibridizare stralucita. Pentru cei nici-nici (oúte-oúte), textele sunt durere si intristare, adica stimulent crancen. Interesant este si stilul fragmentarist al textelor, care le confera expresivitate si intensiune sporite, cum spune autorul in Preambul.

Felix Nicolau

Fragment din volum: „Propria mea viata. Care incepe sa se deruleze cu incetinitorul. Cu o secventa subliminala inclusa intre pauzele infinitezimale ale unei reclame de prost gust. Secventa care ma obsedeaza. Si a carei obsesie n-o pricep decat atunci cand derulez spotul reclamei. La o viteza la care timpul aproape ca incremeneste. Si vad, Doamne, vad! Aceasta secventa a propriei copilarii. Violata. Ucisa apoi. Cu o atrocitate de neimaginat…” Gorun Manolescu.

OPINIA CITITORILOR