Femeia interzisa

„Un roman scurt, provocator si luxuriant, ce ofera o privire patrunzatoare asupra vietii interioare a oricarui individ fortat sa traiasca in exil, impreuna cu intelegerea practica a statutului social al femeii algeriene. Nelinistitor si agreabil in acelasi timp.”
THE BLOOMSBURY REVIEW
Sultana intreprinde o calatorie in tara sa natala, Algeria. Pretextul: moartea unui fost iubit. Regaseste un mediu contradictoriu, un spatiu dornic de modernizare, dar bantuit, in acelasi timp, de amenintatoare pulsiuni fundamentaliste. Tot aici il intalneste pe Vincent, un francez aflat in cautarea femeii care ii donase rinichiul, salvandu-i astfel viata.Între cele doua personaje se infiripa o poveste de dragoste complicata de un context nu tocmai prielnic.

Sultana este o femeie cu o identitate confuza, revendicata pe rand de doua spatii culturale, Franta - patria adoptiva si Algeria - tara natala. Problema fundamentala cu care se confrunta vine pur si simplu din faptul ca e femeie - in plus, o femeie libera - lucru greu de acceptat intr-un mediu islamic fundamentalist. Statutul ei de medic, de femeie independenta, educata, tulbura apele in satul patriarhal al copilariei sale. Urata de barbati si admirata de femei, Sultana trebuie sa decida daca va ramane acasa, ca femeie interzisa, sau sa se reintoarca in Franta, tara care o va considera pentru totdeauna o straina. E dilema oricarui individ fara radacini, a celui care traieste„undeva” si totusi„niciunde”.

Tresar.„Tarfa!” Mai mult decat imaginea ametitoare a strazii, mai mult decat revederea desertului, acest cuvant infige in mine Algeria asemeni unui cutit. Tarfa! De cate ori, pe parcursul adolescentei mele, inca virgina, dar deja ranita, nu am incasat acest cuvant vomitat peste inocenta mea. Tarfa! Cuvant blestemat, pe care mult timp nu am putut sa-l scriu decat cu majuscule, ca si cum ar fi fost singurul meu destin, unica divinitate esuata a rebutului feminin.

Lumina apusului isi depune trandafirii peste murmurul satului. Un roz portocaliu de somon, apoi mov si cerul se mistuie obosit. Palcul de palmieri este oaza de verdeata, un pansament peste rana uscata a uedului. De jur imprejur, numai domuri de nisip, cetatui uscate si ochiul demonic al eternitatii care sta la panda. Aici, verdele este la fel de fragil ca omul, plopul tremura, desenand o gravura neclara din dogmele zdrobite ale luminii.

„Un roman scurt, provocator si luxuriant, ce ofera o privire patrunzatoare asupra vietii interioare a oricarui individ fortat sa traiasca in exil, impreuna cu intelegerea practica a statutului social al femeii algeriene. Nelinistitor si agreabil in acelasi timp.”
THE BLOOMSBURY REVIEW

Exista foarte mult din Malika Mokeddem in Femeia interzisa. Scriitoarea s-a nascut pe 5 octombrie 1949 la Kenadsa– un satuc algerian tipic– in desertul Saharei. Fiica a unor nomazi analfabeti, dupa terminarea studiilor la Oran, ea a ales sa plece in Franta si a devenit medic la Montpellier. Asemeni personajului Sultana, ea nu a incetat sa lupte din copilarie pentru a-si continua studiile si, mai ales, pentru a fi libera.În 1985, scriitoarea a renuntat la cariera medicala si s-a dedicat cu totul scrisului.

Romanul Femeia interzisa a obtinut o mentiune speciala din partea juriului Femina si premiul Méditerranée des Jeunes. Pe langa Femeia interzisa, Malika Mokeddem a mai publicat alte sase romane.