Cerul si podoabele lui (2 volume in etui)

Scriitor etnolog si folclorist roman, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Romane in anul 1909, a publicat intr-un tiraj aparte, cartea prezenta reproduce integral textul  ediziei Princeps Vazduhul. Dupa credintele poporului roman, de Tudor Pamfile, Academia Romana, Colectia  „Din viata poporului roman. Culegeri si studii”, volumul XXVIII, Bucuresti-Leipzig-Viena, 1916,181 p.In cele doua volume este surprinsa esenta privitoare la manifestarile poporului roman, unde intregul edificiu simbolic se ridica pe orizontul credintei. Pe parcursul celor doua volume sunt prezentate cateva dintre legende culese din diferite zone ale tarii: in zona Transilvaniei, era convingerea ca stelele sunt facute de ingeri. Omul isi inalta mereu privirea catre cer de unde asteapta raspuns la rugaciune, fiind cuprins de temerilor si nevoilor sale, cu speranta ca lumea cereasca este o lume a celor drepti: Cu privire la cer nu se pot gasi amanunte acolo, deoarece el nu face parte din lume, din pamant, adica din „lumea de sub soare“. El este deasupra lumii, si la randul sau isi are lumea sa. Cerul este descris astfel: din multe pricini, pamantul a fost croit mai mare decat cerul, astfel ca poalele cerului nu putura acoperi marginile pamantulsi ca pentru ca aceste margini sa fie restranse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietati, a incretit fata pamantului, dand cu chipul acesta nastere dealurilor si vailor, „pamantul s-a incaputat cu cerul, poalele cerului s-au putut rezema tocmai pe marginile pamantului.”

Pe parcursul celor doua volume sunt prezentate cateva dintre legende culese din diferite zone ale tarii: in zona Transilvaniei, era convingerea ca stelele sunt facute de ingeri. Omul isi inalta mereu privirea catre cer de unde asteapta raspuns la rugaciune, fiind cuprins de temerilor si nevoilor sale, cu speranta ca lumea cereasca este o lume a celor drepti.

OPINIA CITITORILOR