Acel martie

Cu ceva timp in urma nu ma gandeam ca voi scrie aceasta carte. Poate ca inca nu aveam curajul de a-mi lasa gandurile sa curga.

Am aflat insa ca exista un timp pentru orice moment din viata, iar momentul meu s-a nascut acum.

Deschide cartea si vei afla cum a inceput totul...

Fragment

Duminica, 11 Martie

O alarma de telefon se auzea pe fundal. Cand deschise ochii, realiza ca razele soarelui patrundeau deja prin draperiile gri.

-    Vai, nu pot sa cred ca-i dimineata! Scuza-ma, ma simt prost, probabil oboseala acumulata si-a spus cuvantul si am dormit lemn. Trebuia sa ma trezesti, spuse Anabel.

- Nu e nicio problema. Ma bucur ca te-ai odihnit N-aveam de ce sa te trezesc, dormeai foarte frumos, raspunse Vladimir care scria ceva la laptop.

-    Tu... cum ai reusit sa dormi?

-    Foarte bine, raspunse el razand.

-    Ce e, de ce razi? Am vorbit in somn?

-    Nu, nu... as fi adaugat ceva, dar nu e momentul, lasa!

-    Nu scapi pana nu-mi zici.

-    Ok! Voiam sa spun ca patul e atat de mare incat putea sa vina si prietena ta, Ruana, ca tot ii place sa se bage in patul in care dormi tu. Iarta-ma, stiu ca nu e momentul pentru astfel de glume.

-    Stai linistit, raspunse Anabel, amuzata la randul ei.

-    Mergem sa bem o cafea? intreba el.

-    Da, ne vedem jos. Ma duc la mine in camera sa-mi fac un dus. Cobor in 30 de minute.

Vladimir comandase doua cafele in restaurant si isi verifica telefonul sa vada daca primise vreun raspuns de la Ivan. Seara trecuta uitase sa-l anunte ca recuperase stickul, iar cand s-a trezit, i-a trimis un mesaj prin care ii cerea scuze si il informa ca situatia e sub control.

OPINIA CITITORILOR