Aratari sau vedenii ale Parintelui Ilarion Argatu

Cartea autorului *** „Aratari sau vedenii ale Parintelui Ilarion Argatu" de la editura MILA CRESTINA

Acest volum cuprinde o parte din aratarile sau vedeniile pe care le-a scris Parintele Ilarion Argatu. In nenumarate convorbiri cu Parintele Argatu, am avut mai multe abordari cu privire la aceste experiente duhovnicesti ale parintelui.
In discutie cu parintele, mi-a marturisit ca, a avut aceste aratari si multe altele care nu le-am prins in acest volum, in timpul prigoanei, cand se ascundea in podul surii a socrilor sai din Oniceni, in camaruta zidita pe un metru patrat (boxa), la parintii din Valea Glodului in podul bisericii din Oniceni, timp de 16 ani. In toti acesti ani, a indurat izolare, frig, nesomn, foame si frica de a nu fi prins de autoritati. Postea cu saptamanile nemamcand nimic. Rugaciunea si postul era singura hrana, singura odihna, singurele care-l incalzeau. Dumnezeu, Maica Domnului si ingerii, erau singurele persoane cu care statea de vorba, care-l aparau, care-l sustineau. Singurele calatorii, erau cele insotite de ingeri prin locurile pe care le dorea sa le vada, sa i se arate si sa le cunoasca, ca raspuns la permanentul post si necontenita rugaciune. Creionul chimic si caietul de dictando, aduse pe ascuns de tatal sau si introduse prin locul numai de el stiut, erau prietenii cei mai credinciosi, care suportau greutatea si frumusetea celor scrise. Sfanta Scriptura si cateva carti de teologie care existau la acea vreme, era scoala de rang inalt pe care a facut-o, mai buna decat doctoratul in teologie din Cernauti sau din Wiena pe care se cuvenea sa-l urmeze, dar pentru ca rectorul universitatii a aflat ca nu este din Bucovina l-a trimis acasa. Asa se explica, cine poate intelege, cum de au fost posibile atatea aratari pentru un om, omul ce s-a indumnezeit prin: suferinta, post permanent si rugaciune.
L-am intrebat pe parintele, de ce a cerut sa i se arate anumite realitati din lumea nevazuta, din curiozitate? La care parintele mi-a spus scurt: \\"Nu, pentrua avea putere in cuvant. Sa pot vorbi credinciosilor cu convingere si sigur. Atunci cand stii adevarata fata a lucrurilor, stii sa le descrii, stii sa indrumi, stii sa te lupti, stii cu ce te lupti, stii cum sa lupti si armele pe care sa le folosesti pentru a salva pe oameni si a-i conduce la mantuire.\\"
Acum, cand parintele nu mai este printre noi, imi fac datoria sa scriu o parte din aceste vedenii, cu convingerea ca pentru unii care vor citi, cunoscand realitatea vazuta de parintele sa-i ajute la indreptare si la parasirea pacatului, iar pe unii ii sfatuiesc sa nu citeasca, sau sa citeasca, dar mai inainte sa-L roage pe Bunul Dumnezeu sa-i intareasca in credinta si sa-i apere. Amin!

OPINIA CITITORILOR