Sf. Maxim Mărturisitorul

Sf. Maxim s‑a nascut in anul 580, cel mai probabil la Constantinopol ca descendent al unei familii nobile. A avut parte de o educatie extinsa in cultura antica greaca, deoarece scrierile sale ii dovedesc abilitatea in folosirea unui discurs retoric, argumentativ si filozofic. In plan social, se relateaza ca Maxim ar fi fost prim‑secretar al imparatului Heraclius (610‑641) timp de trei ani, din 610 pana in 613, anul in care se retrage ca monah la manastirea Chrysopolis. In 626, Maxim se refugiaza » ...mai mult in Nordul Africii din cauza inaintarii in preajma Constantinopolului a dusmanilor din nordul Imperiului (slavo‑avarii) si a celor din est (persanii).   Se implica in combaterea monoenergismului, dar activitatea polemica a lui Maxim nu va depasi cu mult sfera disputelor teologice si filozofice. O va face insa cel mai clar in anii ulteriori emiterii de catre imparatul Heraclius (la propunerea patriarhului Sergius) a decretului Ekthesis (638), prin care toti crestinii erau obligati sa marturiseasca existenta unei singure vointe in Christos (crezul monotelist). Dintre capii Bisericii va rezista obligatiei numai episcopul Romei, Papa Severin, iar dintre autoritatile politice, exarhul Africii, Gheorghe (628‑641). Politica antimonofizita a ultimului este sustinuta si continuata teologic de Sf. Maxim, rezident in provincia Africii intre 640‑645.   Din anul 646, centrul activitatii lui Maxim se muta in Italia, locul de refugiu al multor monahi calcedonieni, in manastirea Sfantul Savva, aflata la Roma. Incepand cu Papa Severin, Roma crestina a devenit bastionul luptei antimonoteliste. Conciliul de la Lateran din 649, prezidat de papa Martin I, va respinge (pe baza unui set de argumente luate din Sfintii Parinti greci si latini) monotelismul. Actele conciliului au fost redactate de Maxim insusi si de monahii greci din jurul sau.   Constiinta ca Fiul lui Dumnezeu si‑a asumat o natura umana autentica pentru ca oamenii sa se mantuiasca si sa o poata imita prin modul lor de viata, era, de fapt, miza interioara a rezistentei fata de monofizitism. Prezenta acestei constiinte explica atitudinea ireconciliabila a Sfintilor Martin si Maxim in timpul proceselor intentate, dar si faptul ca ultimul isi marturiseste adeziunea fata de Biserica Romei, care, cu dezavantajul pierderii inaltimilor spirituale ale teologiei Parintilor greci, conservase credinta simpla, dar ferma, in cele doua naturi ale lui Christos.   Primul proces al lui Maxim incepe in 655, acuzatia de baza fiind insubordonarea fata de puterea imperiala prin respingerea edictului Typos. Al doilea proces, in 658, se va incheia cu sentinta de mutilare (smulgerea limbii si taierea mainii drepte) si trimitere in exil. Va muri in acelasi an. * Primele lucrari ale lui Maxim au un caracter preponderent moral (Cuvantul ascetic, Cele patru sute de capete despre dragoste, Questiones et Dubia, Intepretare la psalmul 59) si sunt probabil compuse in rastimpul in care autorul lor se putea consacra numai vietii monahale. Scrierea Ambigua urmeaza acestor tratate si este consacrata interpretarii locurilor dificile prezente in scrierile lui Grigore de Nazianz.   Raspunsuri catre Thalasie este o culegere in care, interpretand alegoric Sfanta Scriptura, Maxim va introduce principalele sale idei despre viata ascetica si mistica, despre functia cosmologica si soteriologica a Logosului si despre indumnezeirea omului in acelasi Logos. Dupa Raspunsuri, Maxim pare sa fi elaborat doua scrieri mai scurte, Mystagogia si Scurta interpretare la Tatal nostru (probabil scrise intre anii 631‑634). Primul tratat reprezinta o interpretare mistica a Liturghiei, fiind totodata expunerea cea mai clara a ecleziologiei lui Maxim.   "Cele doua sute de capete despre teologie si iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu" (pe scurt, "Capetele gnostice") este scrisa in aceeasi perioada. Dupa scrierea Capetelor gnostice, de la Maxim nu au ramas decat epistole, unele dintre ele, mai extinse, fiind, de fapt, scurte tratate dedicate combaterii monoenergismului si monotelismului (cele mai importante tratate polemice sunt Discutia cu Pyrrhus si Epistola catre Marin despre cele doua vointe ale lui Christos). Toate scrierile sunt reunite in volumele 90 si 91 din editia Migne,in care sunt interpolate si unele tratate apocrife, precum si documentele referitoare la viata si procesul Sfantului Maxim.   Walther A. Prager